Informatii disponibile pe Prospect Medicament au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa prospect Medicament sa consultati fie medicul. Gasiti medicamente cautand fie dupa denumirea acestora(campul medicament), fie dupa indicatiile lor (problema medicala pentru care se recomanda - campul prospect).

eParaFarm.ro - produse parafarmaceutice naturiste Toate informatiile din acest site sunt publicate in scop informativ,nu trebuie sa folositi aceste informatii in scopul diagnosticarii sau tratarii oricarei probleme de sanatate.
eParaFarm.ro - produse parafarmaceutice naturiste

Forme farmaceutice

Comprimate ,capsule, siropuri, drajeuri,solutii, unguente, geluri, spray, ovule, supozitoare.

Medicament

Medicamentul este un preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecare unei suferințe.

Prim Ajutor

Pe acest site veti gasi informati utile despre medicamente,indicatii, contraindicatii, mod de administrare.
Prezentare farmaceutica

Capsule continand amantadina hcl. 10 mg (flac cu 50 mg).

Actiune terapeutica

Antiparkinsonian dopaminergic; antivirotic eficace fata de virusul Influenzae A si virusul varicelo-zosterian.

Indicatii

Boala si sindrom Parkinson (postencefalitic, dupa intoxicatia cu oxid de carbon, asociat aterosclerozei); pentru profilaxia si tratamentul precoce al gripei cu virus A (indeosebi la persoanele cu risc crescut) si al infectiei cu virus varicelo-zosterian.

Mod de administrare

In Parkinson: doza initiala este de 100 mg (1 caps.) pe zi timp de 4-7 zile, urmata de o doza de intretinere de 200 mg (2 caps.) pe zi administrata dupa masa; doza zilnica, maxima este de 300 mg (3 caps.) pe zi. Aceasta posologie trebuie scazuta la o doza minima eficace dupa obtinerea imbunatatirii simptomatologiei. In infectia cu herpes zoster virus se va administra in doza de 100 mg de 2 ori pe zi timp de 2 saptamani.

Efecte secundare

Uneori stare de excitatie, insomnie, ameteli, ataxie, confuzie, chiar fenomene psihotice, greata, constipatie, retentie de urina, livedo reticularis si edeme periferice, insuficienta cardiaca, hipotensiune ortostatica.

Contraindicatii

Alergie la amantadina; prudenta la epileptici, la bolnavii cu insuficienta cardiaca sau cu edeme in antecedente, la hipotensivi, in insuficienta renala (doze mici), la hepatici, la cei cu eruptii eczematoide recurente, la psihotici; prudenta sau se evita in timpul sarcinii, nu se administreaza in perioada de alaptare si la copiii mici; atentie in folosirea ambulatorie la soferi si in alte meserii care impun atentie. Se vor evita bauturile alcoolice; prudenta in asocierea cu excitante centrale, simpatomimetice (fenomene de excitatie) si parasimpatolitice (efecte nedorite de tip atropinic frecvente).


Compozitie

Ingrediente active. Fiecare ml de Visine solutie oftalmica contine: 0,5 mg clorura de tetrizolin. Alte ingrediente: 0,1 mg/ml clorura de benzalconium; clorura de sodiu; acid boric; tetraborat de sodiu; edeteat disodic; apa distilata.

Forma farmaceutica

Solutie oftalmica.

Indicatii

Pentru decongestionarea mucoasei si alinarea simptomatica a edemului conjunctival si hiperemiei la pacientii cu iritatii oculare, de exemplu datorita fumului, prafului, vantului, apei clorurate, luminii, cosmeticelor, lentilelor de contact, sau la pacientii cu inflamatii alergice, ca de exemplu febra de fan si hipersensibilitate la polen. Efectele benefice includ ameliorarea senzatiei de: arsura, iritatie, prurit, durere si lacrimare excesiva.

Contraindicatii

A nu se administra la copii sub 2 ani. Visine nu trebuie administrat la pacientii care prezinta hipersensibilitate la oricare din ingrediente, sau au glaucom cu unghi inchis.

Reactii adverse

In cazul folosirii excesive, pot aparea intepaturi oculare, arsuri, hiperemie reactiva, vedere neclara, iritatie conjunctivala, sau rar, midriaza.

Avertismente speciale/precautii speciale

Visine ar trebui administrat numai dupa o considerare atenta de catre medic a raportului beneficiu-risc la pacientii cu afectiuni cardiovasculare (de ex. afectiuni coronariene, hipertensiune, feocromocitom), cu tulburari metabolice (ex. hipertiroidie, diabet) si la pacientii care primesc inhibitori de mono-amino-oxidaza sau alte medicamente cu potential de a creste tensiunea arteriala. Visine trebuie folosit doar pentru iritatii oculare minore. Daca nu se obtine ameliorarea in 48 de ore, sau daca iritatia sau hiperemia persista sau se amplifica, trebuie oprita administrarea si trebuie consultat medicul. Iritatia sau hiperemia datorate unor afectiuni oftalmologice severe ca de exemplu infectie, corpi straini intraoculari sau traumatism chimic corneean necesita de asemenea consultarea medicului. Medicul trebuie consultat imediat daca apar durere oculara severa, cefalee, pierderea vederii, scotoame, hiperemierea acuta a ochilor, durere in cazul expunerii la lumina sau diplopsie.

Sarcina si alaptare

Datorita posibilelor efecte adverse sistemice, administrarea in sarcina si lactatie se face doar dupa o atenta considerare de catre medic a raportului beneficiu-risc.

Interactiuni cu alte medicamente

Nici una.

Dozaj si administrare

Instilati 1 sau 2 picaturi in fiecare ochi afectat de doua sau trei ori pe zi, cu exceptia cazurilor in care este prescris altfel de catre medic. Picurator: Se indeparteaza dopul si se pozitioneaza orificiul in jos. Picuratorul special garanteaza aparitia picaturilor la apasarea flaconului de plastic Visine. Nu se atinge varful flaconului de nici o alta suprafata. Trebuie evitata folosirea indelungata sau supradozarea, in special la copii. Daca nu exista contraindicatii in folosirea lentilelor de contact, in pofida afectiunii oculare prezente, lentilele trebuie indepartate inainte de a instila medicamentul in ochi si se reinsereaza dupa aproximativ 15 minute.

Supradozare

Sugarii si copiii mici prezinta un risc marit de simptome datorate supradozarii prin absorbtie, in special in cazul inghitirii. Absorbtia sistemica excesiva a derivatilor imidazolici alfa-simpatomi-metici poate conduce la depresie a sistemului nervos central insotita de somnolenta, hipotermie, bradicardie, hipotensiune asemanatoare starii de soc, apnee si coma. Simptomele uzuale de supradozare de fapt sunt midriaza, greata, cianoza, febra, crampe, tahicardie, aritmie cardiaca, stop cardiac, hipertensiune, edem pulmonar, tulburari respiratorii, tulburari mentale. Nu se cunoaste nici un antidot pentru tetrizolin. Cu toate ca simptomele supradozarii pot fi alarmante, ele sunt autolimitate si pacientii isi revin de obicei fara nici o consecinta. Poate fi necesara administrarea de carbune medicinal, golirea continutului gastric, O2, scaderea febrei, terapie anticonvulsivanta. Pentru reducerea tensiunii arteriale se poate administra fentolamina 5 mg in solutie salina i.v. in ritm lent, sau 100 mg oral. La persoanele cu hipotensiune sunt contraindicate vasopresoarele.

Efecte asupra abilitatii de conducere auto sau folosirii masinilor

In rare cazuri, dupa administrarea colirului Visine, pot aparea midriaza si vedere neclara. In aceste situatii, abilitatea de a conduce autovehicule si de a opera masini poate fi afectata.

Proprietati farmacologice si farmacocinetice

Tetrizolinul este un simpatomimetic care stimuleaza direct receptorii alfa-adrenergici ai sistemului nervos simpatic. Cu toate acestea efectul este nul sau foarte mic asupra receptorilor beta-adrenergici. Fiind o amina simpatomimetica, tetrizolinul poseda proprietati vasoconstrictoare si decon-gestive. In timp ce alte vasoconstrictoare pot produce dilatarea pupilei, sau pot determina hiperemie de rebound, nu exista nici o dovada ca prin administrarea de Visine ar aparea asemenea efecte. Actiunea vasoconstrictoare si decongestiva a tetrizolinului se instaleaza, in cateva minute de la aplicarea locala si dureaza 4 pana la 8 ore. Tetrizolinul practic nu se absoarbe, daca este administrat local conform instructiunilor.

Incompatibilitati majore

Trebuie evitat contactul direct cu lentilele de contact flexibile, datorita riscului de precipitare.

Conditii de pastrare.

Se pastreaza la temperatura camerei. Termen de valabilitate. Flaconul: 5 ani. Nu este permisa folosirea sa dupa data expirului de pe ambalaj. Se foloseste maximum 4 saptamani dupa deschiderea sticlei.


Forma de prezentare

Produsul este ambalat in fiole injectabile (20 ml) si flacoane pentru perfuzie (50, 100, 200 ml). Ambele tipuri de ambalaje sunt de sticla obisnuita borosilicata, incolora (Ph. Eur. Tip I), inchise cu dop de cauciuc negru de clorobutil (Ph. Eur. Tip I) si sigilate cu un capac detasabil, sub care se afla inca un capac de siguranta "flip-off" pentru protejarea sterilitatii. Produsul este livrat astfel:

Forma farmaceutica

Solutie injectabila pentru administrare intravenoasa si intraarteriala. Flacoanele de Visipaque contin o solutie apoasa clara, incolora pana la galben pal.

Posologie si mod de administrare

Doza administrata este in functie de tipul de examinare, varsta, greutate, debitul cardiac si starea generala a pacientului, cat si de tehnica utilizata. De obicei, volumul si cantitatea de iod folosite sunt similare cu cele corespunzatoare altor substante de contrast iodate utilizate in practica examinarii cu raze X; trebuie remarcat totusi ca imagini cu valoare diagnostica au fost obtinute in unele studii ce au utilizat iodixanol injectat in doze corespunzand unor concentratii mai scazute de iod. Trebuie sa fie asigurata hidratarea adecvata a bolnavului inainte si dupa administrare, ca si pentru oricare alt mediu de contrast. Adulti: Dozele medii recomandate mai jos corespund unui adult normal si pot servi drept ghid: pentru administrare intraarteriala, corespund unei singure injectari, ele putand fi repetate.

Contraindicatii

Tireotoxicoza manifesta, insuficienta cardiaca decompensata.

Precautii speciale

Riscul aparitiei reactiilor severe legate de utilizarea Visipaque este foarte mic. Cu toate acestea, mediile de contrast iodate pot provoca reactii grave sau letale, reactii anafilactice sau alte reactii de hipersensibilizare. Inaintea administrarii substantelor de contrast iodate trebuie pregatite toate masurile de tratament necesare posibilelor reactii severe. Substantele de contrast non-ionice se caracterizeaza printr-un grad scazut de interferenta cu functiile fiziologice normale. O consecinta a acestui fapt este accea ca substantele de contrast non-ionice au o activitate anticoagulanta in vitro mai scazuta decat substantele de contrast ionice.Cand se foloseste tehnica de cateterizare vasculara trebuie tinut cont de aceasta caracteristica: tehnicile angiografice trebuie executate cu maximum de acuratete si efectuate spalari repetate cu ser fiziologic (cand este necesar cu solutie de heparina), astfel incat sa se scada riscul de tromboza sau embolii. Mediile de contrast pot determina tulburari ale functiei renale pana la insuficienta. Grupele cu risc sunt reprezentate de pacientii cu tulburari preexistente ale functiei renale, cu mentiune speciala cei cu nefropatie diabetica, cat si cei cu mielomatoza. In aceste situatii va fi evitata cura de deshidratare anterioara administrarii substantei. Clearance-ul mediului de contrast poate fi intarziat la bolnavii cu functie renala alterata. Pacientii cu afectari importante ale functiei renale si hepatice necesita atentie speciala, avand in vedere faptul ca eliminarea substantei este semnificativ intarziata. In cazul pacientilor varstnici, cu hipertiroidie si cu afectiuni cardiovasculare se impune o atentie speciala. Vor fi luate masuri de precautie suplimentare in cazurile de antecedente alergice, astm sau reactii la compusi iodati. Va fi administrata o premedicatie cuprinzand corticosteroizi sau/si antihistaminice. Timp de observare: Dupa administrarea mediilor de contrast pacientul trebuie observat timp de cel putin 30 minute, deoarece majoritatea efectelor secundare au loc in acest interval de timp. Totusi, reactii intarziate pot aparea.

Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiuni

Mediile de contrast iodate pot interfera cu testele functionale tiroidiene. Capacitatea de fixare a iodului poate fi scazuta pana la doua saptamani. Concentratiile sanguine si urinare mari ale mediului de contrast pot modifica rezultatele testelor in vitro de bilirubina, ale proteinelor sau substantelor anorganice (Fe, Cu, Ca, fosfat). Acesti parametri biologici nu vor fi masurati in ziua examinarii.

Sarcina si alaptare

Siguranta utilizarii Visipaque in timpul sarcinii la om nu a fost inca stabilita. Evaluarea studiilor experimentale pe animal nu a indicat efecte nedorite directe sau indirecte asupra reproducerii, dezvoltarii embrionului si fatului, a cursului sarcinii, a dezvoltarii pre- si post-natale. Cu toate acestea expunerea la radiatii va fi pe cat posibil evitata in timpul sarcinii, beneficiile unei examinari radiologice, cu sau fara mediu de contrast vor fi atent evaluate fata de posibilele riscuri. Produsul nu va fi administrat in timpul sarcinii decat dupa o evaluare prealabila facuta de medic. Nu se cunoaste gradul de excretie in laptele matern; cu toate acestea, este de asteptat sa fie redusa. Alaptarea va fi intrerupta anterior administrarii si nu va fi reluata mai devreme de 24 de ore dupa administrarea de Visipaque.

Efecte asupra capacitatii de a conduce autovehicule si a folosirii masinilor

Nu se cunosc astfel de efecte.

Reactii adverse

Cele de mai jos au fost semnalate in cursul testelor clinice. Marea majoritate a reactiilor semnalate au fost reduse. Cel mai frecvent disconfort a fost de scurta durata, cu senzatie de caldura, de rece sau durere la locul injectarii. Senzatia de caldura este mai putin intensa decat cea determinata de administrarea de medii de contrast ionice sau non-ionice monomerice, in timp ce senzatia de durere la locul injectarii este mai rara decat in cazul mediilor de contrast ionice. Ocazional se semnaleaza reactii adverse pasagere, cum ar fi: tulburari de vedere, cefalee, greata, varsaturi si tulburari de gust. Pot aparea de asemenea: reactii cutanate, prurit, parosmie, angioedem si simptome respiratorii.

Supradozare

Este putin probabil in cazul pacientilor cu functie renala normala. Studiile pe animale arata o marja larga de siguranta si nu s-a stabilit inca o doza maxima admisa. In cazul supradozarii accidentale pierderile de apa si electroliti vor fi compensate prin perfuzii. Functia renala va fi monitorizata pentru cel putin trei zile. Daca este necesar, bolnavul va fi dializat pentru a elimina iodixanolul.

Farmacodinamie

In urma injectarii, iodul legat de compusi organici absoarbe radiatiile din vasele sanguine/tesuturi. Studiul celor mai multi parametri hemodinamici, clinico-chimici si de coagulare analizati la voluntarii sanatosi in urma administrarii intravenoase de iodixanol nu a aratat modificari semnificative. Cele cateva modificari ale testelor de laborator semnalate au fost minore si considerate fara semnificatie clinica. Visipaque induce modificari minore ale functiei renale la pacienti. Eliberarea de enzime (fosfataza alcalina si N-acetil-beta-glucozoaminidaza) de la nivelul celulelor tubilor proximali este mai scazuta decat dupa injectarea de medii de contrast monomerice. Aceeasi comportare apare si comparativ cu mediile de contrast ionice dimerice. Visipaque este bine tolerat de asemenea si de glomerul. Parametrii cardiovasculari (cum ar fi presiunea diastolica a VS, presiunea sistolica a VS, frecventa cardiaca si intervalul QT, cat si fluxul sanguin femoral) au fost mai putin influentati dupa administrarea de Visipaque decat dupa administrarea altor medii de contrast.

Farmacocinetica

Iodixanol se distribuie rapid in organism, avand un timp mediu de injumatatire prin distributie de aproximativ 21 minute. Volumul aparent de distributie are aceeasi valoare cu cea a fluidului extracelular (0,26 l/kg corp), indicand faptul ca iodixanolul are numai distributie extracelulara. Nu au fost determinati produsi de metabolism. Legarea de proteine este sub 2%. Timpul mediu de injumatatire prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Iodixanolul este eliminat in principal prin filtrare glomerulara. Aproximativ 80% din doza administrata se regaseste nemetabolizata in urina, in timp de 4 ore, si 97% in 24 de ore dupa admnistrare intravenoasa la voluntari sanatosi. Doar 1,2% din doza injectata se elimina prin fecale intr-un interval de 72 de ore. Concentratia urinara maxima apare la aproximativ 1 ora dupa injectare. Nu s-au observat modificari farmacocinetice dependente de doza pentru posologiile recomandate.

Date preclinice privind siguranta produsului

Studiul reproducerii la sobolani si iepuri nu a evidentiat alterarea fertilitatii sau efecte teratogene legate de iodixanol.

Particularitati farmaceutice

Excipienti: Produsul contine urmatorii excipienti: Trometamol, clorura de sodiu, clorura de calciu, edeteat de sodiu si calciu, acid clorhidric (corectarea pH-ului) si apa pentru injectii. pH-ul produsului: 6,8-7,6. Incompatibilitati: Nu au fost determinate incompatibilitati. Cu toate acestea Visipaque nu va fi amestecat direct cu alte medicamente. Se va folosi o seringa separata.

Conditii de pastrare

Visipaque va fi pastrat la temperatura camerei, ferit de lumina si raze X secundare. Poate fi pastrat 1 luna la 37 grade Celsius. Valabilitate: Data expirarii este consemnata pe eticheta.

Instructiuni de folosire

Visipaque, la fel ca oricare alt produs pentru administrare parenterala, trebuie inspectat vizual inaintea utilizarii pentru a detecta eventuale turbiditati, modificari de culoare sau deteriorarea ambalajului. Produsul trebuie incarcat in seringa imediat inaintea utilizarii. Fiolele sunt de unica folosinta; cantitatea de substanta ramasa in fiola trebuie aruncata. Visipaque va fi incalzit la temperatura corpului inaintea administrarii.


Compozitie

Fiecare comprimat contine 5 mg pindolol.

Forma de prezentare

Cutii continand 30 comprimate a cate 5 mg pindolol.

Indicatii

Hipertensiune arteriala; angina pectorala (prevenirea crizelor); tahicardie sinusala si atriala, tahicardie paroxistica, tahicardie la pacienti cu flutter sau fibrilatie atriala, extrasistole supraventriculare; sindrom circulator hiperdinamic.

Doze, mod de administrare

Dozele trebuie adaptate particularitatilor individuale ale pacientului, fiind in general cuprinse in intervalul 5-30 mg/zi. Adulti: Hipertensiune arteriala: 5-15 mg in doza unica, dimineata. La formele mai severe sau la cazurile rezistente, poate fi necesara instituirea unui tratament aditional cu alte medicamente antihipertensive. Angina pectorala si aritmii cardiace: doza zilnica de 10-30 mg, divizata in 2-3 doze. Sindrom circulator hiperdinamic: 7,5-20 mg/zi. Copii: Datele experimentale referitoare la Visken administrat copiilor sunt limitate.

Contraindicatii

Astm bronsic, insuficienta cardiaca necompensabila cu digitala, cord pulmonar, bradicardie marcata, bloc A-V de gradul II si III.

Precautii

Desi Viskenul produce o cardiodepresie mai putin marcata decat beta-blocantii fara ASI pe miocardul in repaus, pacientii cu afectiuni cardiace incipiente sau manifeste trebuie digitalizati corespunzator inaintea tratamentului cu Visken. In mod similar, este necesara monitorizarea atenta a parametrilor cardiovasculari in timpul utilizarii Viskenului in tratamentul infarctului miocardic acut. Datorita ASI, Viskenul nu provoaca in general modificari semnificative ale functiei pulmonare la pacientii predispusi la bronhospasm datorat unei pneumopatii obstructive cronice neastmatice. Totusi, ca in cazul oricarui beta-blocant, un efect bronhoconstrictor nu poate fi complet exclus. Nu trebuie niciodata administrat un beta-blocant unui pacient cu antecedente de astm bronsic. Daca apar bronhospasme, trebuie luate masuri terapeutice corespunzatoare (beta2-stimulant, derivat de teofilina). Este necesara monitorizarea atenta a functiei cardiovasculare in timpul anesteziei generale la pacientii tratati cu beta-blocanti. Spre deosebire de beta-blocantii fara ASI, Viskenul este mai putin susceptibil de a antrena o hipersensibilitate de revenire la stimularea cu beta-adrenoreceptori dupa o intrerupere brutala a tratamentului cronic. Totusi, daca este necesara intreruperea tratamentului, se recomanda reducerea progresiva a dozei. Daca pacientii cu feocromocitom sunt tratati cu un beta-blocant, trebuie asociat intotdeauna si un alfa-blocant. Tratamentul cu beta-blocanti este adesea asociat cu o agravare a simptomelor bolilor vasculare periferice preexistente. Astfel si in timpul tratamentului cu Visken, se observa rareori efecte secundare vasculare periferice (extremitati reci), datorita efectelor simpatomimetice pe care le exercita asupra receptorilor beta2-vasculari (vasodilatatie). In insuficienta renala grava, situatia este rareori agravata de catre Visken. Trebuie avut grija la administrarea Viskenului in cazul pacientilor care fac tratament antidiabetic, deoarece ca urmare a unei diete prelungite poate aparea o hipoglicemie cu simptome (tahicardie, tremor) mascate. Oricum, pacientii pot fi obisnuiti sa recunoasca transpiratia ca principalul simptom al hipoglicemiei cu beta-blocanti. Studii experimentale pe animale nu ofera dovezi ale efectului teratogen al Viskenului. Experientele clinice cu Visken la femei insarcinate sau care alapteaza sunt limitate. Nu s-au observat efecte negative asupra mamei sau copilului, in cazurile de tratament cu Visken a hipertensiunii la gravide. Viskenul se regaseste in cantitati mici in laptele matern. Deoarece la inceputul tratamentului cu beta-blocanti poate aparea ameteala sau stare de oboseala, pacientii care conduc autovehicule sau masini trebuie sa aiba o grija sporita, pana ce starea se identifica ca fiind o reactie individuala la tratament. Viskenul nu trebuie lasat la indemana copiilor.

Interactiuni

Experientele au aratat ca administrarea concomitenta de beta-blocanti si antagonisti de calciu poate fi benefica in hipertensiune arteriala sau angina pectorala. Tratamentul oral necesita o monitorizare permanenta, indeosebi in cazul asocierii Viskenului cu un antagonist al calciului de tip Verapamil.

Efecte secundare

Viskenul este in general bine tolerat. Efectele secundare sunt asemanatoare celor observate si la alti beta-blocanti, incluzand: oboseala, ameteala, tulburari gastrointestinale, greata, cefalee, tulburari ale somnului. Aceste efecte secundare sunt in majoritatea cazurilor slabe si trecatoare. Reactii cutanate, depresie psihica, halucinatii care sa necesite intreruperea tratamentului, sunt rare (vezi "Precautii").

Supradozarea

Supradozarea cu pindolol nu reclama in mod obisnuit un tratament specific. Daca, in cazuri grave este necesar un tratament, se va administra 0,5-1 mg (sau mai mult) sulfat de atropina pe cale intravenoasa. Alternativ, pentru a stimula receptorii beta-adrenergici, se poate administra prin perfuzie intravenoasa lenta clorhidrat de izoprenalina, incepand cu aproximativ 5 mg/min pana la atingerea efectului dorit. In cazuri severe se poate lua in consideratie administrarea intravenoasa de 8-10 mg clorhidrat de glucagon; injectia se poate repeta in interval de o ora si poate fi urmata, daca este necesar, de o perfuzie intravenoasa de 1-3 mg/ora. Pacientul trebuie sa fie monitorizat permanent in timpul acestui procedeu.

Farmacocinetica

Absorbtia rapida si aproape completa (aprox. 95%) si efectul neglijabil al primului pasaj hepatic (13%), are ca rezultat o mare biodisponibilitate (87%) a Viskenului. Concentratia maxima in plasma este atinsa in interval de o ora dupa administrarea sa orala. Viskenul se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 40%, are un volum de distributie de 2-3 l/kg corp si clearance total de 500 ml/min. Timpul de injumatatire este de 3-4 ore. In proportie de 30-40% este excretat neschimbat in urina, in timp ce 60-70% se elimina prin rinichi si ficat sub forma de metaboliti inactivi. Viskenul traverseaza bariera placentara si trece in laptele matern in cantitati mici. Pacientii cu functia renala sau hepatica afectata pot fi de obicei tratati cu doze normale. Numai in cazuri grave poate fi necesara o reducere a dozei zilnice.

Conditii de pastrare

Ferit de lumina, umiditate si caldura, in locuri inaccesibile copiilor. Termen de valabilitate: 5 ani.

Proprietati

Viskenul este un antagonist puternic al receptorilor beta-adrenergici (beta-blocant). El blocheaza atat receptorii adrenergici beta1 cat sibeta2, timp de peste 24 ore dupa administrare. Are o actiune neglijabila de stabilizare a membranei. In calitate de beta-blocant, Viskenul protejeaza inima fata de stimularea beta-adrenergica prin catecolamine (in timpul efortului fizic si al stressului psihic), reducand si influenta sistemului simpatic asupra inimii in repaus. Activitatea sa simpatominetica intrinseca (ASI) asigura inimii o stimulare de baza similara celei normale, fara efecte nedorite asupra frecventei si contractilitatii cardiace in repaus si asupra conductiei intracardiace. Astfel, riscul de bradicardie este mic iar debitul cardiac normal nu este redus. Viskenul este un beta-blocant cu o actiune vasodilatatoare relevanta din punct de vedere clinic. Aceasta rezulta din ASI exercitata asupra beta2-adrenoreceptorilor din vasele sanguine. Rezistenta vasculara mare din hipertensiunea stabilizata este diminuata prin tratament cu Visken; irigatia tesuturilor si organelor nu este afectata si poate fi chiar ameliorata. Prin actiunea sa simpatomimetica intrinseca puternica, Viskenul administrat in cura prelungita nu diminueaza (ca alti beta-blocanti) valoarea sanguina a raportului HDL/LDL. ASI a Viskenului exercitata asupra muschiului neted bronhial reduce riscul bronhospasmelor la subiectii neastmatici, cu pneumonie obstructiva. Dozele terapeutice mici de Visken reflecta marea lui putere si biodisponibilitate. Aceasta din urma, este rezultatul unei absorbtii aproape complete si al unui efect neglijabil al primului pasaj hepatic; variatiile individuale la nivel plasmatic sunt reduse, ducand astfel la efecte terapeutice constante, la o doza data.


Prezentare farmaceutica

Capsule continand: Laptisor de matca 10 mg, Ginseng 40 mg, Polen 50 mg, Ulei de grau incoltit 50 mg, Fosfatide din soia 90 mg, Ulei de floarea soarelui 30 mg, Arginina 20 mg, Lizina 20 mg, Acid orotic 10 mg, Biotina 3 mcg, Dimetilaminoetanol bitartrat 25 mg, Vit. A (palmitat) 2 000 i.u., Colecalciferol 200 i.u., Vit. E 10 mg, Vit. B1 15 mg, Vit. B2 3 mg, Vit. B6 2 mg, Vit. B12 5 mg, Ac. folic 25 mg, Pantotenat de calciu 3 mg, Nicotinamida 15 mg, Ac. 4-aminobenzoic 50 mg, Ac. ascorbic 50 mg, Fier 10 mg, Calciu 50 mg, Fosfor 38,6 mg, Potasiu 2 mg, Cupru 1 mg, Zinc 1 mg, Mangan 1 mg, Magneziu 1 mg, Iod 50 mcg, Seleniu 50 mcg, Fluor 1 mg (stripsuri cu 5 buc.; cutii cu 15 buc.).

Actiune terapeutica

Vitamax contine grupe de ingrediente active, atent selectate pentru actiunile lor sinergice, profilactice si terapeutice, necesare mentinerii si/sau ameliorarii functiilor organismului. Laptisorul de matca este un amestec natural de proteine, aminoacizi, lipide, carbohidrati, acizi grasi si vitamine. A fost folosit cu rezultate deosebite ca tonic general in ameliorarea simptomelor legate de varsta inaintata si pentru imbunatatirea starii generale la cei cu boli cronice degenerative. Ginseng este, de asemenea, un extract natural cu un spectru larg de actiuni farmacologice, cu efect stimulant si energizant. Ginseng creste rezistenta naturala, ca si capacitatea recuperativa a organismului. Cele 9 bioelemente asigura organismului substantele de baza necesare proceselor metabolice normale. In plus, aceste 9 bioelemente actioneaza ca factori de protectie impotriva multor boli degenerative. Cele 23 din cele mai importante vitamine, minerale si oligoelemente sunt incluse pentru asigurarea necesarului zilnic atat in conditii normale, cat si in stari de deficit sau de necesitati crescute. Multe dintre acestea sunt cofactori in diferite procese metabolice. Ca urmare, Vitamax, prin compozitia sa, este considerat cel mai potrivit preparat vitaminic pentru toate varstele, indiferent de sex.

Indicatii

Vitamax este indicat ori de cate ori starea mentala sau fizica trebuie sustinuta: tratamentul oboselii, slabiciunii, epuizarii; ameliorarea eficientei mentale si intelectuale si combaterea tulburarilor de concentrare; ameliorarea rezistentei organismului la infectii; pentru scurtarea perioadei de convalescenta dupa diverse boli, interventii chirurgicale, radioterapie; pentru cresterea performantei fizice, in special la atleti; in tratamentul menopauzei si al impotentei psihogene; pentru intarzierea proceselor degenerative ale imbatranirii; pentru alinarea tensiunilor datorate surmenajului; ca parte integranta a tratamentului: neurasteniei si nevritelor, anemiilor prin deficite nutritionale, afectiunilor hepatice, artritelor, ulcerului gastro-intestinal, hiperlipidemiei, diabetului, distrofiilor pielii si anexelor cutanate, parului si unghiilor; in timpul sarcinii si al lactatiei; pentru inducerea starii de confort si stabilitate.

Mod de administrare

In absenta unor prescriptii medicale speciale, doza uzuala este de o capsula zilnic sau la doua zile, dupa masa. in cazuri severe, doza poate fi crescuta conform recomandarii medicului.


Comentarii - Ati folosit acest medicament?