Informatii disponibile pe Prospect Medicament au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa prospect Medicament sa consultati fie medicul. Gasiti medicamente cautand fie dupa denumirea acestora(campul medicament), fie dupa indicatiile lor (problema medicala pentru care se recomanda - campul prospect).
Dopamina, care nu este prezenta in cantitati suficiente in ganglionii bazali ai pacientilor cu Parkinson, actioneaza ca un neurotransmitator la nivelul creierului. Terapia de inlocuire este realizata prin administrarea de levopoda, precursorul metabolic direct al dopaminei, deoarece ultima substanta (dopamina) are o capacitate foarte limitata de traversare a barierei hemato-encefalice. Dupa administrare, levopoda este rapid decarboxilata la dopamina, atat la nivelul cerebral, cat si extracerebral. Ca urmare, o mare parte din cantitatea de levopoda administrata nu este folosita la nivelul ganglionilor bazali, iar dopamina produce frecvent efecte secundare periferice. Din aceasta cauza, este deosebit de importanta inhibarea decarboxilarii extracerebrale a levopoda. Aceasta este realizata printr-o administrare simultana de levodopa si benserazida (un inhibitor periferic al decarboxilazei). Madopar este o asociatie a acestor doua substante in proportie de 4:1. Aceasta proportie s-a dovedit a fi optima, atat in cursul experimentarii clinice, cat si al utilizarii terapeutice, obtinandu-se rezultate mai bune, precum si o toleranta mai buna decat in cazul administrarii doar de levodopa. Forma HBS este o formula speciala care realizeaza o eliberare prelungita si controlata a substantelor active in stomac, unde capsula ramane cateva ore. Aceasta asigura timp de cateva ore nivele plasmatice terapeutice de levodopa, dar si o reducere importanta a varfurilor de concentratie.
IndicatiiMadopar este indicat in tratamentul tuturor formelor de Parkinson, cu exceptia celui indus medicamentos. Madopar HBS este indicat la pacientii care prezinta fluctuatii de orice tip privind raspunsul la tratament, in special la cei cu fluctuatii ale concentratiilor plasmatice (de exemplu, "diskinezia varfului de doza" si "sfarsitul deteriorarii dozei"), ca si pentru un mai bun control al simptomelor nocturne. Este necesara acumularea de noi date pentru a determina daca inceperea terapiei cu levodopa prin Madopar HBS, la pacientii noi, cu Parkinson, are, de asemenea, avantaje.
Mod de administrareDoze uzuale: tratamentul cu Madopar, ca si in cazul terapiei cu levodopa, trebuie inceput gradat; de altfel, indiferent de stadiul evolutiv al bolii, doza trebuie ajustata individual si trebuie mentinuta cat mai scazuta posibil. Urmatoarele indicatii posologice trebuie privite doar ca un ghid. La administrarea de Madopar capsule sau madopar HBS, pacientul trebuie avertizat sa inghita capsula fara a o mesteca. Comprimatele de Madopar pot fi divizate (sfaramate) pentru a fi inghitite mai usor. Madopar trebuie luat in timpul meselor sau cu mancare sau lichide suficiente. Terapia initiala. In stadiile initiale ale bolii Parkinson este recomandat sa se inceapa tratamentul cu 1 capsula de Madopar 62,5 de 3-4 ori/zi. Pacientii aflati in stadii mai avansate de boala trebuie sa primeasca de doua ori mai mult. Pe masura ce se confirma tolerabilitatea planului terapeutic initial, dozele pot fi crescute saptamanal, cu cel mult o doza pe zi (de ex. 4 doze zilnic in loc de 3). Daca este posibila supravegherea stricta a pacientului, adaptarea dozajului poate fi efectuata la fiecare 2-3 zile. Efectul optimal este obtinut, in general, la doze zilnice de 400-800 mg levodopa + 100-200 mg benserazida, administrate divizat in 3-4 doze/zi. Daca este necesara o crestere mai importanta a dozelor zilnice, aceasta se va efectua prin cresteri lunare. Intre 4 si 6 saptamani se poate atinge doza optima. Terapia de intretinere. Doza uzuala de intretinere este de 1 capsula de Madopar 125 de 4-6 ori/zi. Numarul dozelor individuale (nu mai putin de 3) ca si distributia lor in cursul zilei trebuie adaptate pentru fiecare individ in parte. Indicatii posologice speciale. Antiparkinsonienele de tip non-levopoda vor fi administrate in continuare, pana cand se obtine efectul complet al Madopar. Dupa instalarea efectului Madopar, acestea pot fi reduse in mod treptat. In cazul pacientilor la care s-a constatat existenta unor fluctuatii semnificative ale efectelor medicamentului in cursul zilei (fenomenul on-off) si la care este necesara administrarea unor doze mici, repetate, este preferabil a se utiliza forma de Madopar HBS. Trecerea la terapia cu Madopar HBS va fi efectuata prin pastrarea aceleiasi doze zilnice si a frecventei de administrare, de la o zi la alta. Dupa 2-3 zile dozele vor fi crescute in mod gradat cu pana la 50%, din cauza mai slabei biodisponibilitati a acestei forme speciale de medicament (Madopar HBS). Pacientul trebuie sa fie informat de faptul ca starea sa ar putea suferi o usoara deteriorare, pentru scurt timp. Datorita proprietatilor farmacocinetice speciale ale Madopar HBS, debutul actiunii sale se produce la aproximativ 3 ore. Daca se doreste obtinerea unui nivel plasmatic eficace, mai rapid, Madopar HBS poate fi administrat impreuna cu capsule sau comprimate de Madopar conventional. Aceasta metodologie poate fi extrem de utila in special pentru prima doza de dimineata, care este de preferat sa fie mai mare decat dozele urmatoare administrate peste zi. Dozajele individuale pentru Madopar HBS trebuie realizate cu deosebita grija si rabdare, la intervale de cel putin 2-3 zile intre fiecare schimbare de doza. In cazul unui raspuns slab la Madopar HBS, atunci cand a fost administrata o doza ce corespunde la 1500 mg de levodopa este preferabil a se reveni la terapia prin comprimate sau capsule de Madopar conventional. Raspunsul prea brutal la tratament va putea fi mai degraba controlat prin marimea intervalului dintre doze decat prin reducerea dozelor administrate. La pacientii cu suferinta nocturna au fost obtinute efecte favorabile prin cresterea graduala a ultimei doze de seara la maximum 3 capsule de Madopar HBS, la ora culcarii. Pacientii trebuie supravegheati atent pentru a putea fi observata o eventuala aparitie a unor efecte psihice secundare. Dozele trebuie atent individualizate, indeosebi la pacientii varstnici.
Reactii adverseAnorexia, greata si voma apar rareori in cursul terapiei cu Madopar. Asemenea reactii adverse pot aparea in stadiile initiale ale terapiei si pot fi controlate fie prin administrarea Madopar in timpul meselor sau impreuna cu alimente sau lichide in cantitati suficiente, fie prin cresterea gradata a dozelor. Manifestari cardiovasculare (aritmii sau hipotensiune ortostatica) pot aparea ocazional. In stadiile tardive ale tratamentului pot aparea miscari involuntare de tip coreiform sau atetozic. Acestea pot fi de regula eliminate sau reduse pana la un nivel tolerabil, prin scaderea dozelor. O crestere ulterioara a dozelor, pentru obtinerea unui efect terapeutic mai bun, poate fi incercata fara a fi urmata in mod obligatoriu de reaparitia reactiilor adverse. Cresterea concentratiei serice a transaminazelor si/sau fosfatazei alcaline, de obicei de mica importanta, fara a fi depasit pragul superior al normalului, a fost uneori observata. In cateva cazuri au fost semnalate trombocitopenii si/sau leucopenii tranzitorii sau anemie hemolitica de mica intensitate. Cu toate acestea, in conditiile unei terapii de lunga durata este necesar controlul periodic al hemoleucogramei, dar si al functiei hepatice si renale. Au fost observate si tulburari nervoase centrale (insomnie, agitatie, rareori psihoze si/sau reactii psihotice - in special la varstnici).
InteractiuniMadopar poate potenta efectul simpatomimeticelor administrate concomitent. In aceasta situatie, este necesara o supraveghere atenta a aparatului cardiovascular, iar dozele de simpatomimetice vor trebui sa fie reduse. Monitorizarea tensiunii arteriale este necesara atunci cand Madopar este administrat concomitent cu medicamente hipotensoare, din cauza efectului aditiv pe care acesta il exercita. Medicamentele neuroleptice actioneaza ca antagonisti ai Madopar. Efectul produs de levodopa poate fi anihilat de vitamina B6. Acest antagonism nu apare daca levodopa este asociata cu un inhibitor de decarboxilaza, astfel incat Madopar poate fi concomitent cu preparatele polivitaminice ce contin si vitamina B6. Asocierea Madopar cu alte antiparkinsoniene (anticolinergice, amantadina, agonisti ai dopaminei) este posibila, dar isi potenteaza reciproc atat efectele dorite, cat si cele nedorite.
SupradozareCele mai obisnuite semne de supradozare sunt miscarile involuntare, confuzia, insomnia si mult mai rar greata, voma sau aritmiile cardiace. Contracararea supradozarii consta in spalatura gastrica, monitorizare cardiaca (EKG) si a respiratiei. Uneori poate fi necesara administrarea de stimulenti respiratorii si/sau antiaritmice sau, la nevoie, neuroleptice.
ContraindicatiiPacientii nu trebuie sa utilizeze inhibitori de monoaminooxidaza, cu exceptia selegilinei, in perioada tratamentului cu Madopar. Madopar nu trebuie administrat la pacientii cu decompensari grave, endocrine, renale, hepatice sau cardiace si nici la cei cu psihoze sau nevroze psihice severe. Madopar nu va fi administrat la pacienti sub 25 de ani (dezvoltarea scheletului osos trebuie sa fie completa) sau la femeile insarcinate. Daca sarcina apare la o femeie aflata sub tratament cu Madopar, medicamentul trebuie sa fie intrerupt imediat. Masurarea recenta a presiunii intraoculare este necesara la pacientii cu glaucom supusi terapiei cu Madopar. Controale periodice cardio-vasculare (inclusiv EKG) trebuie efectuate la toti pacientii care au prezentat in antecedente un infarct miocardic, insuficienta coronariana sau o aritmie cardiaca. O atentie deosebita va fi acordata si pacientilor cu antecedente de ulcer gastric sau osteomalacie. Cu exceptia urgentelor, Madopar va fi oprit cu cel putin 12-14 ore inainte de efectuarea unor interventii chirurgicale care necesita anestezie generala (din cauza interactiunilor medicamentoase - vezi interactiuni). Dupa interventia chirurgicala, terapia cu Madopar va fi reluata, crescandu-se in mod gradat dozele pana la atingerea nivelului preoperator. Daca pacientul trebuie operat de urgenta, fara ca terapia cu Madopar sa fi fost oprita in prealabil, se va evita anestezia cu ciclopropan sau halotan.
Compozitie
Acid acetilsalicilic 300 mg; acid ascorbic 100 mg; carbonat de calciu 100 mg.
Forma de prezentare: Flacoane de polistiren cu capac de polietilena cu 20 sau 10 capsule.
IndicatiiViroze respiratorii, cefalee, nevralgii diverse, migrena, dureri dentare, musculare, reumatice.
Efecte adverseDureri epigastrice rare, greturi, eruptii alergice.
ContraindicatiiGastrita, ulcer gastro-duodenal, intoleranta la salicilati, deficit in G-6-PD, insuficienta hepatica sau renala avansata.
Mod de administrareO capsula la nevoie sau de 1-6 ori pe zi. Capsulele se pot inghiti intregi sau pulberea se introduce in cca 30-40 ml apa, se agita pana la dizolvare completa si se bea solutia astfel obtinuta.
Actiune farmacoterapeuticaAspirina este analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar. Acidul ascorbic creste rezistenta si scade permeabilitatea capilarelor, creste rezistenta organismului la agresiuni. Carbonatul de calciu realizeaza tamponarea efectelor iritante ale aspirinei la nivel gastric.
Forma de prezentare
Cutie cu 50 drajeuri in blister. Cutie cu 10 fiole a 10 ml solutie buvabila. Informatiile si sfaturile urmatoare va sunt adresate de catre specialistii din industria farmaceutica, profesionistii din sanatate si de catre organizatia consumatorilor din Franta: Magneziul este un element mineral prezent in mod obisnuit in toate celulele corpului uman. El este indispensabil vietii celulelor. El regleaza in special influxul nervos si contractia musculara. Magneziul este furnizat organismului de alimentatie. Un deficit de magneziu poate sa apara atunci cand alimentatia este dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte restrictive, sau in anumite situatii, cum ar fi: efort sportiv intens, sarcina, crestere, stres, tratamentul cu anumite medicamente diuretice. Deficitul de magneziu are drept consecinta o crestere a excitabilitatii celulelor nervoase si musculare, ceea ce conduce la manifestari neplacute, cum sunt: crampe musculare, nervozitate, dificultati de adormire, stari de oboseala tranzitorii. Asocierea mai multora dintre aceste manifestari evoca un deficit de magneziu. Din acest motiv, un medicament continand magneziu v-a fost prescris de catre medicul dvs. sau v-a fost recomandat de catre farmacistul dvs. Daca tulburarile persista in ciuda tratamentului cu magneziu, adresati-va medicului dvs. Semnalati sistematic medicului dvs., ca si farmacistului dvs., medicamentele pe care le luati deja, inainte ca ei sa va prescrie un tratament, sau sa va elibereze un medicament. Medicul si farmacistul dvs. cunosc bine medicamentele. Nu ezitati sa le cereti sfatul. Valabilitate: Nu depasiti data limita inscriptionata pe ambalaj.
IndicatiiCarentele de magneziu izolate sau asociate. In cazul carentei asociate de calciu, se recomanda tratarea deficitului de magneziu inaintea celui de calciu.
ContraindicatiiAbsolute: Insuficienta renala grava (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min). Levodopa (vezi "Interactiuni"). Relative: Chinidina.
PrecautiiPentru copiii sub 6 ani este adaptata solutia buvabila.
Sarcina si alaptareUtilizarea magneziului in timpul sarcinii se va face numai in carentele de magneziu confirmate. Experienta clinica pe un numar de sarcini suficient de mare nu a relevat efecte mutagene sau feto-toxice ale magneziului. Datorita trecerii in laptele matern, se va evita utilizarea magneziului in timpul alaptarii.
Reactii adverseEventuale manifestari diareice sau dureri abdominale.
InteractiuniAsocieri contraindicate: Levodopa: activitatea levodopa este inhibata de vitamina B6. Se va evita orice aport de piridoxina daca levodopa nu este asociata cu inhibitori de dopa-decarboxilaza periferica. Asocieri nerecomandate: Chinidina: cresterea concentratiilor plasmatice ale chinidinei, cu risc de supradozare (diminuarea excretiei renale a chinidinei prin alcalinizarea urinei).
Posologie, mod de administrareDrajeuri ñ rezervate adultilor si copiilor peste 6 ani: Adulti: 6 pana la 8 drajeuri pe zi. Copii peste 6 ani (20 kg): 10 ñ 30 mg/kg corp/zi (0,4 ñ 1,2 mmol/kg corp/zi) sau 4 pana la 6 drajeuri pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor cu un pahar mare cu apa. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei. Solutie buvabila: Adulti: 3 fiole pe zi. Copii si sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10 ñ 30 mg/kg corp/zi (0,4 ñ 1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dupa diluare intr-o jumatate de pahar cu apa. Fiolele de Magne-B6 pot fi deschise fara pila. Pentru a deschide fiola, prindeti varful acesteia cu un servet si rupeti-l intoarceti deasupra paharului si rupeti celalalt capat. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei.
SupradozareIn cazul unor doze masive exista risc de sindrom anuric. Tratament: rehidratare si fortarea diurezei.
Forma de prezentare
Cutie cu 50 drajeuri in blister. Cutie cu 10 fiole a 10 ml solutie buvabila. Informatiile si sfaturile urmatoare va sunt adresate de catre specialistii din industria farmaceutica, profesionistii din sanatate si de catre organizatia consumatorilor din Franta: Magneziul este un element mineral prezent in mod obisnuit in toate celulele corpului uman. El este indispensabil vietii celulelor. El regleaza in special influxul nervos si contractia musculara. Magneziul este furnizat organismului de alimentatie. Un deficit de magneziu poate sa apara atunci cand alimentatia este dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte restrictive, sau in anumite situatii, cum ar fi: efort sportiv intens, sarcina, crestere, stres, tratamentul cu anumite medicamente diuretice. Deficitul de magneziu are drept consecinta o crestere a excitabilitatii celulelor nervoase si musculare, ceea ce conduce la manifestari neplacute, cum sunt: crampe musculare, nervozitate, dificultati de adormire, stari de oboseala tranzitorii. Asocierea mai multora dintre aceste manifestari evoca un deficit de magneziu. Din acest motiv, un medicament continand magneziu v-a fost prescris de catre medicul dvs. sau v-a fost recomandat de catre farmacistul dvs. Daca tulburarile persista in ciuda tratamentului cu magneziu, adresati-va medicului dvs. Semnalati sistematic medicului dvs., ca si farmacistului dvs., medicamentele pe care le luati deja, inainte ca ei sa va prescrie un tratament, sau sa va elibereze un medicament. Medicul si farmacistul dvs. cunosc bine medicamentele. Nu ezitati sa le cereti sfatul. Valabilitate: Nu depasiti data limita inscriptionata pe ambalaj.
IndicatiiCarentele de magneziu izolate sau asociate. In cazul carentei asociate de calciu, se recomanda tratarea deficitului de magneziu inaintea celui de calciu.
ContraindicatiiAbsolute: Insuficienta renala grava (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min). Levodopa (vezi "Interactiuni"). Relative: Chinidina.
PrecautiiPentru copiii sub 6 ani este adaptata solutia buvabila.
Sarcina si alaptareUtilizarea magneziului in timpul sarcinii se va face numai in carentele de magneziu confirmate. Experienta clinica pe un numar de sarcini suficient de mare nu a relevat efecte mutagene sau feto-toxice ale magneziului. Datorita trecerii in laptele matern, se va evita utilizarea magneziului in timpul alaptarii.
Reactii adverseEventuale manifestari diareice sau dureri abdominale.
InteractiuniAsocieri contraindicate: Levodopa: activitatea levodopa este inhibata de vitamina B6. Se va evita orice aport de piridoxina daca levodopa nu este asociata cu inhibitori de dopa-decarboxilaza periferica. Asocieri nerecomandate: Chinidina: cresterea concentratiilor plasmatice ale chinidinei, cu risc de supradozare (diminuarea excretiei renale a chinidinei prin alcalinizarea urinei).
Posologie, mod de administrareDrajeuri ñ rezervate adultilor si copiilor peste 6 ani: Adulti: 6 pana la 8 drajeuri pe zi. Copii peste 6 ani (20 kg): 10 ñ 30 mg/kg corp/zi (0,4 ñ 1,2 mmol/kg corp/zi) sau 4 pana la 6 drajeuri pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor cu un pahar mare cu apa. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei. Solutie buvabila: Adulti: 3 fiole pe zi. Copii si sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10 ñ 30 mg/kg corp/zi (0,4 ñ 1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dupa diluare intr-o jumatate de pahar cu apa. Fiolele de Magne-B6 pot fi deschise fara pila. Pentru a deschide fiola, prindeti varful acesteia cu un servet si rupeti-l intoarceti deasupra paharului si rupeti celalalt capat. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei.
SupradozareIn cazul unor doze masive exista risc de sindrom anuric. Tratament: rehidratare si fortarea diurezei.
Prezentare farmaceutica
Flacon a 20 ml solutie injectabila continand 469,01 mg/ml gadopentetat de dimeglumina.
Actiune terapeuticaSubstanta de contrast utila pentru examinari prin rezonanta magnetica. Complexul continand metal are proprietati paramagnetice care dupa administrare determina o crestere a intensitatii semnalului, si deci o accentuare a contrastului in inregistrarile rezonantei magnetice la nivelul SNC. In felul acesta se evidentiaza zonele cu leziuni intracraniene sau intraspinale. Magnevist imbunatateste calitatea informatiilor (imaginilor) obtinute prin rezonanta magnetica. Dupa administrare i.v., produsul difuzeaza rapid in spatiul extracelular si este eliminat aproape in totalitate pe cale urinara. Toleranta produsului este foarte buna la nivel hepatic, cardio-vascular si sistem nervos.
IndicatiiInvestigatii prin tomografie de rezonanta magnetica la nivel cerebral si spinal.
Mod de administrareI.v., 0,1 mmol Magnevist/kg corp (corespunzand la 0,2 ml/kg corp). Doza necesara se administreaza printr-o injectie i.v. sau sub forma de bolus, timpul de imbunatatire a contrastului incepand imediat pentru o perioada de 45 minute.
Efecte secundareRar algii la locul administrarii, modificari tranzitorii de gust (dulce) dupa administrarea solutiei in bolus, greata, varsaturi, reactii alergice de diferite intensitati.
ContraindicatiiNu se cunosc.
Indicatii
Acest preparat este un neuroleptic. Este preconizat in unele tulburari nervoase.
ContraindicatiiAcest preparat nu trebuie utilizat in cazurile urmatoare: glaucom; dificultati la urinat (de origine prostatica sau nu).
PrecautiiPe durata tratamentului nu sunt indicate bauturile alcoolice. Preveniti-va medicul in caz ca sunteti insarcinata sau alaptati. In caz de dubii, nu ezitati sa va consultati medicul sau farmacistul. Pentru a evita orice eventuale interactiuni cu alte medicamente, trebuie sa semnalati medicului dvs. orice alt tratament aflat in curs.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a utiliza masini industrialeUtilizarea acestui medicament presupune riscul aparitiei unei senzatii de somnolenta.
Efecte secundareCa orice alt preparat activ, acest medicament poate determina, la unele persoane, efecte mai mult sau mai putin suparatoare: somnolenta; hipotensiune ortostatica; uscaciunea gurii, constipatie; tulburari hormonale: dereglari ale ciclului menstrual, tensiune a sanilor; crestere in greutate; miscari anormale.
Posologie si mod de administrareIn toate cazurile, conformati-va strict recomandarilor medicului. N.B.: Pentru a usura scurgerea picaturilor, tineti flaconul in pozitie verticala. La nevoie, loviti usor flaconul lateral.
Conditii de pastrare: a se pastra ferit de lumina. stabilitateNu se va administra medicamentul dupa depasirea datei de expirare inscrisa pe cutie.
Indicatii
Acest preparat este un neuroleptic. Este preconizat in unele tulburari nervoase.
ContraindicatiiAcest preparat nu trebuie utilizat in cazurile urmatoare: glaucom; dificultati la urinat (de origine prostatica sau nu).
PrecautiiPe durata tratamentului nu sunt indicate bauturile alcoolice. Preveniti-va medicul in caz ca sunteti insarcinata sau alaptati. In caz de dubii, nu ezitati sa va consultati medicul sau farmacistul. Pentru a evita orice eventuale interactiuni cu alte medicamente, trebuie sa semnalati medicului dvs. orice alt tratament aflat in curs.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a utiliza masini industrialeUtilizarea acestui medicament presupune riscul aparitiei unei senzatii de somnolenta.
Efecte secundareCa orice alt preparat activ, acest medicament poate determina, la unele persoane, efecte mai mult sau mai putin suparatoare: somnolenta; hipotensiune ortostatica; uscaciunea gurii, constipatie; tulburari hormonale: dereglari ale ciclului menstrual, tensiune a sanilor; crestere in greutate; miscari anormale.
Posologie si mod de administrareIn toate cazurile, conformati-va strict recomandarilor medicului. N.B.: Pentru a usura scurgerea picaturilor, tineti flaconul in pozitie verticala. La nevoie, loviti usor flaconul lateral.
Conditii de pastrare: a se pastra ferit de lumina. stabilitateNu se va administra medicamentul dupa depasirea datei de expirare inscrisa pe cutie.
Compozitie
200 mg hidroxid de aluminiu gel uscat, 200 mg hidroxid de magneziu, excipienti q.s. pentru un comprimat.
Forma de prezentareCutii continand 6 blistere a cate 10 comprimate.
Actiune terapeuticaAntiacid. Protector al mucoasei eso-gastro-duodenale.
IndicatiiTratamentul simptomatic al hiperaciditatii gastrice din: ulcerul gastric necomplicat, ulcerul duodenal, gastrite, hiperaciditate gastrica, esofagita de reflux, hernie hiatala.
ContraindicatiiInsuficienta renala severa.
PrecautiiMalucol poate modifica absorbtia altor medicamente administrate concomitent, fenomen ce trebuie evaluat de catre medicul curant.
Interactiuni cu alte medicamenteMalucol scade efectul tetraciclinelor, anticoagulantelor, clorpromazinei, fierului, izoniazidei, acidului nalidixic, fenilbutazonei, digoxinei, vitaminelor A si C. Creste efectele meperidinei, efedrinei. Alcoolul si tutunul scad efectul antiacid al produsului.
Doze, mod de administrare1-4 comprimate de 3-4 ori pe zi, administrate la 20 minute sau cel mult o ora dupa mese si respectiv inainte de culcare. In timpul crizelor dureroase se administreaza 1-4 comprimate. In general, nu se recomanda administrarea a mai mult de 16 comprimate pe zi. Comprimatele sunt masticabile, edulcorantii si aromatizantul din formula conferind produsului un gust placut, dulce-mentolat-racoritor. Produsul poate fi utilizat si de catre diabetici.
Conditii de pastrareIn ambalajul original, la temperaturi cuprinse intre 15 -30 grade Celsius. Termen de valabilitate: 2 ani.
Compozitie
Cefamandol nafat injectabil USP este un antibiotic, o cefalosporina semisintetica, cu spectru larg de actiune, conditionata la flacoane sterile pentru administrare parenterala. Este sarea de sodiu a 7-D-mandelamino-3-(1-methyl-1H-tetrazol-5-yl)-thiomethyl-3-cepham-4-carboxilic acid, formiat (ester). Cefamandol nafat contine de asemenea 63 mg carbonat de sodiu/g de cefamandol activ. Continutul total de sodiu este de circa 77 mg (3,3 mEq Na+) pe gramul de cefamandol activ. Dupa dizolvare, cefamandol nafat este hidrolizat rapid la cefamandol si ambii compusi au activitate antibacteriana in vivo. Solutiile de cefamandol nafat au o culoare mergand de la galben deschis la culoarea chihlimbarului, in functie de concentratie si dizolvantul folosit. pH-ul solutiilor proaspat reconstituite este cuprins intre 6,0 si 8,5.
Forma de prezentareMandol 500 mg: 1 flacon de 10 ml continand 500 mg de cefamandol nafat pentru dizolvare. Mandol 1 g: 1 flacon de 10 ml continand 1 g de cefamandol nafat pentru dizolvare. Mandol 2 g: 1 flacon de 20 ml continand 2 g de cefamandol nafat pentru dizolvare.
Indicatii terapeuticeMandol este indicat in tratamentul infectiilor grave datorate germenilor susceptibili, in urmatoarele boli: Infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonia, determinate de S. pneumoniae (D. pneumoniae), H. influenzae, Klebsiella spp., S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza), streptococi beta-hemolitici si P. mirabilis. Infectii ale tractului urinar cauzate de E. coli, Proteus spp. (indol-pozitiv si indol-negativ), Enterobacter spp., Klebsiella spp. si streptococii de grup D. (Nota: Majoritatea tulpinilor de enterococi, de ex.: E. faecalis, sunt rezistente) si S. epidermidis. Peritonite cauzate de E. coli si Enterobacter spp. Septicemii determinate de E. coli, S. aureus (inclusiv tulpinile producatoare de penicilinaza), S. pneumoniae, S. pyogenes (streptococi beta-hemolitici de grup A), H. influenzae si Klebsiella spp. Infectii ale pielii si structurilor tegumentare determinate de S. aureus (inclusiv tulpini producatoare de penicilinaza), S. pyogenes (streptococi beta-hemolitici de grup A), H. influenzae, E. coli, Enterobacter spp. si P. mirabilis. Infectii ale oaselor si articulatiilor determinate de S. aureus (tulpinile producatoare si non-producatoare de penicilinaza). Studii clinice si microbiologice in inflamatiile pelviene negonococice la femei, infectii ale tractului respirator inferior si infectii ale pielii releva frecvent cresterea atat a tulpinilor germenilor aerobi, cat si anaerobi. Mandol a fost utilizat cu succes in acele infectii la care au fost izolate mai multe microorganisme. Majoritatea tulpinilor de B. fragilis sunt rezistente in vitro; totusi, infectiile cauzate de tulpini susceptibile au fost tratate cu succes. Se vor face recoltari pentru izolarea, identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale, si determinarea susceptibilitatii lor la cefamandol. Terapia poate fi instituita inainte de aflarea rezultatelor studiilor de susceptibilitate; dar, odata cunoscute rezultatele, tratamentul antibiotic se va ajusta in consecinta. Intr-un numar de stari septice, cu grampozitivi sau gramnegativi, suspectate sau confirmate, sau la pacienti cu alte infectii grave la care germenii cauzali nu au fost identificati, Mandol poate fi administrat concomitent cu un aminoglicozid (vezi "Precautii"). Ambele antibiotice se vor doza in functie de severitatea infectiei si de starea pacientului. Functia renala va fi atent monitorizata, in special daca sunt necesare doze mai crescute. Tratamentul infectiilor cu streptococ beta-hemolitic va continua timp de cel putin 10 zile. Terapia profilactica: Administrarea profilactica de Mandol, preoperator, intraoperator si postoperator poate reduce incidenta a numeroase infectii postoperatorii la pacientii supusi unor proceduri chirurgicale clasificate ca fiind contaminate sau potential contaminate (de ex.: chirurgia gastrointestinala, operatia cezariana, histerectomia vaginala sau colecistectomia la pacientii cu mare risc operator, precum cei in varsta de peste 70 de ani avand colecistita acuta, icter obstructiv sau calculi pe canalul biliar principal). In marea chirurgie in care riscul infectiei postoperatorii este scazut, dar serios (chirurgie cardiovasculara, neurochirurgie, artroplastia protetica), Mandol poate fi eficace in prevenirea unor astfel de infectii. Administrarea perioperatorie a cefamandol ar trebui sa fie oprita dupa 48 de ore de la interventia chirurgicala; totusi, in artroplastia protetica se recomanda administrarea timp de 72 de ore. Daca apar semne de infectie, se vor face recoltari pentru identificarea si cultivarea microorganismelor cauzale astfel incat sa se instituie terapia cea mai potrivita.
Posologie si mod de administrareAdulti: Doza uzuala maxima, zilnica, este de 6 g, desi in cazuri rare au fost administrate pana la 12 g/zi in infectii grave care amenintau viata pacientului. Sugari si copii: Administrarea de 50 pana la 100 mg/kg corp/zi in doze egale la 4 sau 8 ore. Aceasta doza poate fi crescuta pana la un total zilnic de 150 mg/kg corp (a nu se depasi doza maxima pentru adulti) in cazul infectiilor severe. Parametrii de laborator nu au fost indeajuns studiati in cazul sugarilor cu varste intre 1 si 6 luni; nu a fost stabilita siguranta administrarii acestui produs in cazul prematurilor si nou-nascutilor. Insuficienta renala: Cand pacientii au insuficienta renala trebuie administrata o doza redusa si nivelele serice trebuie monitorizate indeaproape. Dupa o doza initiala de 1-2 g (functie de severitatea infectiei), se va administra o doza de intretinere urmand schema de mai jos.
ContraindicatiiHipersensibilitatea la cefalosporine.
Precautii specialeInainte de introducerea terapiei cu cefamandol trebuie luata in consideratie cu multa grija preexistenta unor reactii de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Daca acest produs este administrat pacientilor alergici la penicilina trebuie avuta grija pentru ca au fost inregistrate si cazuri de hipersensibilitate incrucisata, inclusiv socul anafilactic, in cazul antibioticelor beta-lactamice. Medicamentul trebuie administrat cu multa grija si in cazul pacientilor cu episoade alergice cunoscute. Colita pseudomembranoasa a fost raportata in cazul administrarii majoritatii antibioticelor cu spectru larg.
PrecautiiCa si in cazul altor antibiotice cu spectru larg, si in cazul administrarii de cefamandol a aparut hipotrombinemia, rapid reversibila dupa administrarea vitaminei K. Administrarea profilactica de vitamina K poate fi indicata in cazul pacientilor in varsta, tarati sau cu carente marcate de vitamina K. Desi cefamandol produce foarte rar o alterare a functiei renale, este totusi recomandata evaluarea starii renale, in special in cazul pacientilor grav bolnavi care primesc doze maxime. Cefamandol inhiba dehidrogenaza acetaldehidei la animale de laborator. O acumulare de acetaldehida poate sa apara la oameni daca se consuma concomitent etanol.
Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiuniA fost raportata nefrotoxicitatea dupa administrarea concomitenta de antibiotice aminoglicozidice si cefalosporine. In cazul unor pacienti carora li s-a administrat cefamandol, au aparut greata, varsaturi si instabilitate vasomotorie cu hipotensiune si vasodilatatie periferica, urmare a consumului de alcool. Rezultate pozitive ale testului Coombs direct au fost inregistrate in timpul terapiei cu cefamandol. Urina pacientilor tratati cu cefamandol poate sa dea reactii fals pozitive in cazul testelor pentru determinarea nivelului glucozei prin reactii de reducere a cuprului. Un test fals pozitiv pentru proteinurie poate sa apara in cazul testelor cu acid si denaturalizare-precipitare.
Sarcina si alaptareCategoria B1. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute in cazul studiilor experimentale pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea efecte nocive directe sau indirecte asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei sau a dezvoltarii peri- si postnatale. Cefamandol trebuie administrat in timpul sarcinii numai daca este absoluta nevoie. Cefamandol este excretat in laptele uman, deci trebuie administrat cu multa grija femeilor aflate in perioada de alaptare.
Efecte asupra conducerii si utilizarii unor masiniCefamandol nu afecteaza abilitatea de conducere sau de utilizare a unor masini.
Reactii adverseSocul anafilactic, eruptii eritematoase macropapulare, urticarie, eozinofilie si febra medicamentoasa au fost raportate. Aceste reactii apar de obicei la pacientii cu istoric de alergie in special la penicilina. Scaderea clearance-ului la creatinina a fost raportata in cazul pacientilor cu afectare renala preexistenta. Ca si in cazul altor cefalosporine, cresteri tranzitorii ale ureei in sange au fost observate ocazional; frecventa acestora creste la pacientii peste 50 de ani. In unele cazuri a fost prezenta si o crestere usoara a creatininei serice. Neutropenia a fost raportata in special in cazul tratamentelor de lunga durata. Au fost raportate cresteri tranzitorii ale nivelelor ASAT, ALAT si ALP. Rareori au fost raportate trombocitopenie, hepatita tranzitorie si icterul colestatic. Durerea la locul injectiei intramusculare nu este frecventa. Foarte rar apar tromboflebita, greata si varsaturile.
SupradozareAdministrarea parenterala a unor doze prea mari de cefalosporine poate provoca convulsii, mai ales in cazul pacientilor cu insuficienta renala. Daca se produc convulsii, administrarea medicamentului trebuie oprita imediat; terapia anticonvulsiva trebuie administrata daca este indicata din punct de vedere clinic. In cazuri grave de supradozaj se recomanda terapia generala de intretinere. In cazuri extrem de grave de supradozaj, hemodializa poate fi luata in considerare.
Instructiuni de utilizareO solutie de 1 g de cefamandol nafat in 22 ml de apa distilata pentru injectii este izotonica. Administrarea intramusculara: Fiecare gram de cefamandol trebuie reconstituit cu 3 ml de apa distilata pentru injectii sau cu solutie de clorura de sodiu injectabila 0,9% (ser fiziologic). Agitati bine pana se dizolva. Pentru administrarea intravenoasa directa, intermitenta, fiecare gram de cefamandol trebuie reconstituit cu 10 ml de apa distilata pentru injectii, solutie injectabila de dextroza 5% sau solutie de clorura de sodiu injectabila 0,9% (ser fiziologic). Se va injecta lent solutia intr-o vena timp de 3 - 5 minute sau se va administra printr-un tub perfuzor daca pacientul primeste intravenos si unul dintre urmatoarele lichide: solutie de clorura de sodiu injectabila 0,9% (ser fiziologic), solutia injectabila de dextroza 5%, solutia de dextroza 10%, solutia injectabila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,9%, solutia injectabila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,45%, solutia injectabila de dextroza 5% si clorura de sodiu 0,225% sau solutie injectabila de sodiu lactat. Perfuzia intravenoasa intermitenta printr-un set de tip Y sau un set de control al volumului poate fi realizata in timpul pefuzarii oricaruia din lichidele sus mentionate. Cand se foloseste un tub de legatura in Y, 100 ml de diluant trebuie adaugati la 2 g de cefamandol. Daca se foloseste apa distilata sterila ca diluant, se va reconstitui cu 20 ml la 1 g. Pentru perfuzii intravenoase continue, fiecare gram de cefamandol trebuie diluat cu 10 ml de apa distilata pentru injectii. Cantitatea necesara din solutia rezultata poate fi adaugata intr-un recipient folosit pentru perfuzii i.v., care contine unul din lichidele mentionate mai sus.
Proprietati farmacodinamiceCefamandol este un antibiotic semisintetic cu spectru larg, din clasa cefalosporinelor. Actiunea bactericida a cefamandolului rezulta din inhibitia sintezei peretelui celular. De obicei, cefamandolul este activ impotriva urmatoarelor organisme, in vitro si in infectii clinice: grampozitive: Staphylococcus aureus, incluzand tulpinile producatoare si neproducatoare de penicilinaza, Staphylococcus epidermidis, streptococi beta-hemolitici precum si alti streptococi ca Streptococcus pneumoniae (marea majoritate a tulpinilor de enterococi, de exemplu Enterococcus faecalis, sunt rezistente); gramnegative: Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp. (unele organisme susceptibile initial pot deveni rezistente in timpul terapiei), Haemophilus influenzae, Proteus mirabilis, Providentia rettgeri, Morganella morganii, Proteus vulgaris (unele tulpini de P. vulgaris s-au dovedit, in vitro, rezistente la cefamandol, precum si la alte cefalosporine). Organisme anaerobe: coci gramnegativi si grampozitivi (incluzand Peptococcus si Peptostreptococcus spp.), bacili grampozitivi (incluzand Clostridium spp.), bacili gramnegativi (incluzand Bacteroides si Fusobacterium spp.). Marea majoritate a tulpinilor de Bacteroides fragilis sunt rezistente. Pseudomonas, Acinetobacter calcoaceticus si majoritatea tulpinilor de Serratia sunt rezistente la cefamandol precum si la alte cefalosporine. Cefamandol este rezistent la degradarea de catre beta-lactamazele unor tulpini de Enterobacteriaceae.
Proprietati farmacocineticeDupa adaugarea unui diluant, cefamandol nafat se hidrolizeaza rapid in cefamandol si ambele componente au activitate microbiologica in vivo. Varful maxim al concentratiei plasmatice, de 13 mg/ml si 25 mg/ml au fost atinse la 0,5 - 2 ore dupa administrarea intramusculara a unor doze de 500 mg si respectiv 1 g. Dupa administrarea i.v. a unor doze de 1, 2 si 3 g, concentratiile serice au fost de 139, 240 si respectiv 533 mg/ml dupa 10 minute. Aceste concentratii au coborat la 0,8, 2,2 si 2,9 mcg/ml la 4 ore. Administrarea intravenoasa a unor doze de 4 g la 6 h nu evidentiaza acumularea antibioticului in ser. Timpul de injumatatire plasmatic variaza intre 0,5-1 ora, in functie de calea de administrare. Aproximativ 70% este legat de proteinele plasmatice. Antibioticul atinge nivele terapeutice in lichidele pleural si sinovial, precum si in bila si os. 65% - 85% din cefamandol este excretat de rinichi, in 8 ore de la administrare rezultand concentratii urinare crescute. Probenecid incetineste excretia tubulara si dubleaza nivelele serice de varf si durata concentratiilor serice masurabile. Acumularea de cefalosporine (care duce la prelungirea timpului de injumatatire a medicamentului) a fost raportata la nou-nascuti.
Date preclinice de sigurantaS-a demonstrat ca doze foarte mari de cefamandol (echivalente cu de 5 ori doza clinica maxima) au intarziat maturarea epiteliului testicular germinal la sobolani. Acest efect a fost observat numai cand cefamandol a fost administrat sobolanilor nou-nascuti in timpul dezvoltarii spermatogenice initiale. Nu se cunoaste inca semnificatia clinica a acestor descoperiri datorita diferentelor care exista intre diferitele perioade ale spermatogenezei, ratei dezvoltarii spermatogenice si duratei pubertatii. Studiile reproductive efectuate pe sobolani nu au demonstrat afectarea fertilitatii sau a fatului.
IncompatibilitatiNu amestecati un aminoglicozid si cefamandol nafat in acelasi recipient. Daca este indicata o terapie combinata cu cefamandol si aminoglicozid, fiecare medicament trebuie injectat in alt loc. Formele de conditionare a cefamandol nafat pentru injectii contin carbonat de sodiu si sunt incompatibile cu solutiile care contin calciu sau saruri de magneziu.
Comentarii - Ati folosit acest medicament?
Toate informatiile din acest site sunt publicate in scop informativ,nu trebuie sa folositi aceste informatii in scopul diagnosticarii sau tratarii oricarei probleme de sanatate.
Forme farmaceutice
Comprimate ,capsule, siropuri, drajeuri,solutii, unguente, geluri, spray, ovule, supozitoare.Medicament
Medicamentul este un preparat destinat sau utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecare unei suferințe.Prim Ajutor
Pe acest site veti gasi informati utile despre medicamente,indicatii, contraindicatii, mod de administrare.
